Adresa catre Nicaieri

Ma intreb oare ce faci in momentul asta sau la ce anume te gandesti. A trecut fix 1 an de atunci si iata-ne. Te-am pierdut definitiv si irevocabil. Si reciproc. Aceeasi ploaie de vara imi bate in geam. Aceeasi muzica fara noima la radio. Acelasi eu. Numai tu lipsesti din vechiul tablou. Poate ca uneori imi amintesc drumul acela pe care imi spuneai "nu mai ai timp". Dar eu, optimist, spuneam "Ba da, e destul timp, ai sa vezi". Si atunci stragerea ta de mana devenea si mai puternica, ma sufocai, ma injunghiai cu privirea ta divina ca pe un animal fara aparare, ma ucideai. Si era asa placut. Dependent complet de rutina ta otravitoare, asemeni unui cancer ce ma rodea pe dinauntru. Si totusi, era asa placut...Dar, in final, am realizat ca ai avut dreptate. Nu mai aveam timp. Nu pentru noi doi. Oh, cat de multa dreptate ai avut mereu.

Intre oglinzi (II)

Intr-o secunda, totul devenise incolor. Timpul nu fusese de acord cu mine, asadar pentru ultima data sunt alungat din bratele ce odata, au reprezentat pentru mine Refugiul. Intoarce-te si uita-te o clipa la sinele tau, el ce spune oare? Pleaca, pleaca departe, alearga si nu te uita inapoi, caci aici nu a mai ramas nimic pentru tine. De data asta aveai dreptate. De data asta totul era clar. Nu aveam sa ma mai intorc niciodata. Promisesem.

Deliver Us From Temptation

De cate ori?

Schimbarea o sa-mi ierte durerile. Si fara sa simt, imi dau seama ca a mai trecut un an, anul cand inca eram oameni si fericiti. Desi diferiti, amandoi eram identici, copii cu gandul plecat aiurea, colorati adeseori de albastrul cerului de martie. Da, culoarea care acum lipseste din ochii tai si din mine. Acum ai 20. Si a mai trecut un an.

Intre oglinzi(I)

..Atunci vrajitoarea m-a apucat de mana si mi-a spus pe un ton bland, dar cu ochii tematori: "Dumnezeu te iubeste , insa te-a trimis in lume fara un suflet al tau. Nu iti vei gasi niciodata linistea, caci ai inima neimpacata si teme-te de discordia din tine. Ea iti va aduce in final, moartea. Fereste-te!". Nepasator, ii intorc spatele si plec, cu un ochi atintit catre abisul de desupra mea.

Ciudat

Cerul a fost senin azi-noapte. Ciudat, caci nu-i statea in fire sa fie asa. Si totusi a fost. Asa a ramas si acum, desi a trecut o vesnicie de atunci. Un vant cald imi rapeste si ultimul petic de nea de pe trunchi si ma face lucid pentru un moment. Da, era primavara.

Un loc lipsa

De multe ori ma gandesc in noptile fara somn, inundate in fum greu si nicotina, oare cum a fost posibil? Am intors pagina si totusi am ramas gol. Si pot exemplifica foarte bine. "Sunt in oras","sunt plecata" etc. , enunturi care ma indemnau sa intreb instantaneu "cu cine?ce?unde?" astazi ma lasa complet rece si la fel de gol in cutiuta mea gri. Ba chiar sunt provocat la detalii: "sunt in oras. imi fac de cap". Asa, si ce daca? "ce vreme frumoasa e afara...numai buna de o plimbare in T."
Nu pot, am pneumonie. "imi place franchetea ta". O confunzi cu indiferenta, imi pare rau. Chiar si o noapte petrecuta in compania unei dame combinata cu o bautura alcoolica ieftina care ar scoate din minti orice june aflat in plin proces de initiere devine o chestiune seaca, lasata de falsa fericire care dureaza doar pana la consumarea actului. Si multe altele. Oricum, depravarea nu e o solutie. Cat de usor sau de greu a fost? nu stiu.Nici macar nu mai stiu ce valoare si ce culoare au termenii "usor" si "greu". Care este diferenta dintre ei si ce gradiente au? Poate imi spui tu. Intr-o buna zi, candva. Poate ca uneori dau vina pe tine pentru tot ceea ce se intampla, poate ca uneori ma intreb daca mai traiesti sau daca esti bine, daca oare iti mai amintesti numele meu sau daca...timpul o sa-si aduca aminte de noi intr-un final. Un "modus operandi" firesc al vietii pe care nu il pot accepta inca.