Adresa catre Nicaieri

Ma intreb oare ce faci in momentul asta sau la ce anume te gandesti. A trecut fix 1 an de atunci si iata-ne. Te-am pierdut definitiv si irevocabil. Si reciproc. Aceeasi ploaie de vara imi bate in geam. Aceeasi muzica fara noima la radio. Acelasi eu. Numai tu lipsesti din vechiul tablou. Poate ca uneori imi amintesc drumul acela pe care imi spuneai "nu mai ai timp". Dar eu, optimist, spuneam "Ba da, e destul timp, ai sa vezi". Si atunci stragerea ta de mana devenea si mai puternica, ma sufocai, ma injunghiai cu privirea ta divina ca pe un animal fara aparare, ma ucideai. Si era asa placut. Dependent complet de rutina ta otravitoare, asemeni unui cancer ce ma rodea pe dinauntru. Si totusi, era asa placut...Dar, in final, am realizat ca ai avut dreptate. Nu mai aveam timp. Nu pentru noi doi. Oh, cat de multa dreptate ai avut mereu.