Apologia alienarii

Adresa catre Nicaieri

2009-05-02T06:42:00.000-07:00

Ma intreb oare ce faci in momentul asta sau la ce anume te gandesti. A trecut fix 1 an de atunci si iata-ne. Te-am pierdut definitiv si irevocabil. Si reciproc. Aceeasi ploaie de vara imi bate in geam. Aceeasi muzica fara noima la radio. Acelasi eu. Numai tu lipsesti din vechiul tablou. Poate ca uneori imi amintesc drumul acela pe care imi spuneai "nu mai ai timp". Dar eu, optimist, spuneam "Ba da, e destul timp, ai sa vezi". Si atunci stragerea ta de mana devenea si mai puternica, ma sufocai, ma injunghiai cu privirea ta divina ca pe un animal fara aparare, ma ucideai. Si era asa placut. Dependent complet de rutina ta otravitoare, asemeni unui cancer ce ma rodea pe dinauntru. Si totusi, era asa placut...Dar, in final, am realizat ca ai avut dreptate. Nu mai aveam timp. Nu pentru noi doi. Oh, cat de multa dreptate ai avut mereu.

Intre oglinzi (II)

2009-04-25T08:14:00.001-07:00

Intr-o secunda, totul devenise incolor. Timpul nu fusese de acord cu mine, asadar pentru ultima data sunt alungat din bratele ce odata, au reprezentat pentru mine Refugiul. Intoarce-te si uita-te o clipa la sinele tau, el ce spune oare? Pleaca, pleaca departe, alearga si nu te uita inapoi, caci aici nu a mai ramas nimic pentru tine. De data asta aveai dreptate. De data asta totul era clar. Nu aveam sa ma mai intorc niciodata. Promisesem.

Deliver Us From Temptation

2009-04-16T23:17:00.000-07:00

De cate ori?

2009-03-22T04:29:00.000-07:00

Schimbarea o sa-mi ierte durerile. Si fara sa simt, imi dau seama ca a mai trecut un an, anul cand inca eram oameni si fericiti. Desi diferiti, amandoi eram identici, copii cu gandul plecat aiurea, colorati adeseori de albastrul cerului de martie. Da, culoarea care acum lipseste din ochii tai si din mine. Acum ai 20. Si a mai trecut un an.

Intre oglinzi(I)

2009-03-07T08:08:00.000-08:00

..Atunci vrajitoarea m-a apucat de mana si mi-a spus pe un ton bland, dar cu ochii tematori: "Dumnezeu te iubeste , insa te-a trimis in lume fara un suflet al tau. Nu iti vei gasi niciodata linistea, caci ai inima neimpacata si teme-te de discordia din tine. Ea iti va aduce in final, moartea. Fereste-te!". Nepasator, ii intorc spatele si plec, cu un ochi atintit catre abisul de desupra mea.

Ciudat

2009-02-28T15:57:00.000-08:00

Cerul a fost senin azi-noapte. Ciudat, caci nu-i statea in fire sa fie asa. Si totusi a fost. Asa a ramas si acum, desi a trecut o vesnicie de atunci. Un vant cald imi rapeste si ultimul petic de nea de pe trunchi si ma face lucid pentru un moment. Da, era primavara.

Un loc lipsa

2009-02-21T07:23:00.000-08:00

De multe ori ma gandesc in noptile fara somn, inundate in fum greu si nicotina, oare cum a fost posibil? Am intors pagina si totusi am ramas gol. Si pot exemplifica foarte bine. "Sunt in oras","sunt plecata" etc. , enunturi care ma indemnau sa intreb instantaneu "cu cine?ce?unde?" astazi ma lasa complet rece si la fel de gol in cutiuta mea gri. Ba chiar sunt provocat la detalii: "sunt in oras. imi fac de cap". Asa, si ce daca? "ce vreme frumoasa e afara...numai buna de o plimbare in T."
Nu pot, am pneumonie. "imi place franchetea ta". O confunzi cu indiferenta, imi pare rau. Chiar si o noapte petrecuta in compania unei dame combinata cu o bautura alcoolica ieftina care ar scoate din minti orice june aflat in plin proces de initiere devine o chestiune seaca, lasata de falsa fericire care dureaza doar pana la consumarea actului. Si multe altele. Oricum, depravarea nu e o solutie. Cat de usor sau de greu a fost? nu stiu.Nici macar nu mai stiu ce valoare si ce culoare au termenii "usor" si "greu". Care este diferenta dintre ei si ce gradiente au? Poate imi spui tu. Intr-o buna zi, candva. Poate ca uneori dau vina pe tine pentru tot ceea ce se intampla, poate ca uneori ma intreb daca mai traiesti sau daca esti bine, daca oare iti mai amintesti numele meu sau daca...timpul o sa-si aduca aminte de noi intr-un final. Un "modus operandi" firesc al vietii pe care nu il pot accepta inca.

Art. 271 CP

2009-02-06T10:25:00.000-08:00

Tot raul se plateste cu rau. Tine minte asta. Oare daca febra si raul care m-a cuprins azi-dimineata nu ar fi avut consecinte asupra sistemului meu nervos dupa 14 ore de agonie, nu as fi spus asemenea lucruri. Dar nu s-a terminat cu bine. Iarasi a fost rau astazi. Si maine o sa fie la fel de rau. Si poimaine o sa fie inca si mai rau ca maine. Cu sau fara tine.

Ultima data

2009-01-31T14:13:00.000-08:00

In aer se ridicase un miros sufocant de carne arsa. Ciudat..e asa liniste aici si totusi: ce caut eu aici? Trebuia sa fiu in patul meu. Se apropie ora de culcare. Da. O sa adorm curand. Si maine dimineata mama o sa-mi aduca grabita ceaiul meu de lamaie. O sa-i spun "buna dimineata" si "multumesc", iar ea o sa-mi spuna intr-un zambet sa nu ma grabesc, caci am timp. Si afara o sa fie senin. O sa vedem soarele. N-ar trebui sa fie prea greu. E chiar acolo, sus. Numai ca acum nori de cenusa rece au acoperit tot cerul. Pana maine dimineata? Nu, pentru totdeauna. Desteptarea e doar o iluzie. Nu a mai ramas nimic intre noi si moarte. Zambesc. E randul meu acum.

Lestie's Objection

2009-01-30T15:08:00.001-08:00

Adevarul e ca asiaticii aia mici si galbeni din Pacific nu s-au priceput niciodata la benzi desenate. Chiar daca Lestie crede altceva. De parca mie mi-ar pasa. Nimicuri.

Despre recorduri

2009-01-26T10:56:00.001-08:00

Fumul auriu si cald este expresia vointei noastre comune. De la el emana totul: sexul, parfumul tau, fotografia, colajele, rujul, vopseaua de pe tapet, unghiile false, esarfele colorate, noptile pierdute sub stele, insulele si rasaritul din august.

"3500, placa!"

2009-01-25T06:56:00.000-08:00

Incerc sa imi gradez starile. Deageaba. Fara sens. Astazi mama a incercat sa ma ucida cu supa. Nu de alta, nu mi-ar fi parut rau, doar ca cianura aia mi-ar fi lasat in stomac o gaura. Adica ce naiba, daca tot e sa mor, vreau si eu sa mor intreg. E "clarinet". De astazi nu o sa mai mananc acasa. E la fel ca atunci. Da? sigur. Sa vedem acum daca mai rezisti inca 4 ani cu mancarea aia. Si cu castroanele acelea diforme din inox. Si cu bocancii, si cu uniforma aia scortoasa cu epoleti bleu. Da, si cu ea. Nu-i nimic. O luam de la capat. 4 ani nu e mult.

Suddenly, I wanna go

2009-01-24T16:08:00.000-08:00

E la fel de tarziu ca si ieri. Sovaind pe intuneric, incerc sa imi aprind o tigara. Reusesc in cele din urma, fumul ei gri si rece ucigandu-mi tot ceea ce mai ramasese de ucis in mine. Poate ca maine...dar nu, maine nu va mai fi maine, caci tu maine nu vei mai fi aici. In sfarsit, omenia ta, atat de apreciata, si-a dat si ultima suflare. Acum zace adanc ingropata. Nu a mai ramas nimic de facut. Iti doresti sa pleci dar parfumuri de amintiri vechi, demult sfarsite, iti revin in minte si te lovesc cu o viteza uluitoare, asemeni unui caleidoscop frant in lumina soarelui de mai, muribund si rosu, lasat agale peste intinderile blande. Aproape simti adierea vantului pe fata. E doar o iluzie... Trebuie sa pleci. A venit deja si te asteapta. Stiu, trebuie sa imi termin tigara mai intai. Asteptare.

Timpul meu.

2009-01-24T08:56:00.000-08:00

O voce cu iz feminin imi sopteste la ureche mai ieri parca : "esti reticent la schimbare", insa imi sunt prea indiferenti termenii si pozitia in care stau e mult prea confortabila sa o aud. Poate are dreptate. Si ce daca? Oricum nu o sa schimbe nimic si tu tot rece ca un cadavru o sa ramai. Asa e.Ai dreptate.Mereu ai avut. E timpul sa ne trezim caci e aproape 06:00. Acelasi trofeu din vis imi ranjeste sfidator de pe peretele camerei goale, la fel de insangerat ca si ieri. Oare cat o sa mai sangereze? Nu am idee. In curand o sa se faca tarziu.Mult prea tarziu..
In noaptea aceea timpul imi aluneca mult prea rapid printre degete. Mult prea rapid sa il pot atinge sau simti rusinea amintirilor din scurta mea existenta...umana? Pacat.Atata timp si nici macar sa fiu om nu am invatat.Oare cum e sa fi om? Oare cum arata un om? Ce ar trebui sa simta si sa faca? oare..acel tipar cotidian despre care am auzit acum ceva timp face din oameni...oameni? Pacat ca nu mai sunt oameni. Ei ar fi stiut sa ne raspunda. Suntem doar noi doi aici, nu-i asa? Resemnare.